Printre cuvinte şi imagini

Imagini vechi din Hunedoara

2012-01-27T16:00:00.005+02:00

Hunedoara - Cetatea (Castelul) Huniadeştilor

Hunedoara - Combinatul

Hunedoara - Uzinele de Fier, 1924

Hunedoara - Podul peste Cerna

Hunedoara - Vedere

Surse: okazii.ro, delcampe.net

Imagini vechi din Făgăraș

2012-01-20T16:00:00.001+02:00

Făgăraș - Str. Bethlen

Făgăraș - Liceul Radu Negru

Făgăraș - Cetatea Mihai Viteazu și Statuia Doamnei Stanca

Făgăraș - Vedere

Făgăraș - Palatul Prefecturei

Făgăraș - Parcul Regina Maria

Făgăraș - Cetatea

Făgăraș - Piaţa F. Josef, 1931

Făgăraș - Piaţa Unirii, 1925

Făgăraș - Spitalul

Surse: okazii.ro, delcampe.net, ebay.com

Imagini vechi din Iași

2012-01-16T16:00:00.005+02:00

Iași - Palatul Administrativ

Iași - Turnul Golia

Iași - Grădina Copou

Iași - Bulevardul Carol, 1911

Iași - Strada Lăpușneanu

Iași - Piaţa Unirei

Iași - Biserica Trei Ierarhi, 1923

Iași - Biserica Sf. Nicolae, 1923

Iași - Biserica Bărboiu

Iași - Mitropolia, 1921

Iași - Hotelul Traian

Iași - Gara, 1912

Iași - Liceul de fete "Notre-Dame de Sion"

Iași - Seminariul Venniamin

Iași - Liceul, 1909

Iași - Liceul Internat, 1924

Iași - Scoala Asaki

Iași - Teatrul Naţional

Iași - Universitatea

Iași - Facultatea de Medicină (interbelic)

Iași - Piaţa Halei

Sursa: okazii.ro

Imagini vechi din Gherla

2012-01-13T16:00:00.003+02:00

Gherla - Piaţa Unirii

Gherla - Vedere, 1922

Gherla - Vederi multiple, 1942

Gherla - Muzeul Armean

Gherla - Orfelinatul armean de băieţi, 1943

Gherla - Penitenciarul

Gherla - Piaţa

Gherla - Scoala de fete

Surse: okazii.ro, delcampe.net

Despre putere... şi altele

2012-01-10T16:04:00.003+02:00

În relaţiile dintre oameni, e vorba înainte de toate despre putere. Cel puternic le impune celorlalţi modul lui de a gîndi, dorinţele, ideile lui. Iubirea e secundară. Ea poate fi prezentă uneori, de multe ori chiar, în clipe de pasiune sau de duioşie, dar constanţa unei relaţii este puterea. Egalitatea este o simplă iluzie, alimentată de voinţa celui puternic, pentru o mai bună subjugare a celui slab. Şantaj, manipulare, crize de nervi, toate se furişează ca şarpele, se tîrăsc, se strecoară printre gene clipicioase şi bătăi de inimă. Te iubesc, deci fac cum vrei tu, spune cel slab. Te iubesc, deci faci cum vreau eu, spune cel puternic. Sau nici măcar nu spune, impune, de multe ori fără vorbe.

Între mine şi ceilalţi există o alternanţă de putere - slăbiciune care mă doare mai mult decât senzaţia de nu-te-mai-suport pe care o am de multe ori faţă de cei pe care îi iubesc cel mai mult. Îi prefer pe cei slabi, empatizez mai degrabă cu lacrimile de înfrîngere decît cu cele de ciudă/şantaj, dar mă simt uneori copleşită. De puterea din mine, de puterea din ceilalţi, de toate complicaţiile dintr-o relaţie, de toate încurcăturile şi visele care nu coincid, care nu se potrivesc între ele, care impun ca unul să devină puternic, iar celălalt slab, pentru că altfel ne-am găsi mai mereu în impas.

Dincolo de toate, cînd o inimioară caldă bate lîngă tine, nici nu mai contează cine cui impune, cine rămîne cu vînătai în urechi sau în suflet, cel mai important e s-o auzi cum bate şi să baţi şi tu cu ea, laolaltă.

Imagini vechi din Miercurea Ciuc

2012-01-06T16:00:00.004+02:00

Miercurea Ciuc - Imagini vechi

Sursa: delcampe.net

Între paranteze

2012-01-04T18:07:00.000+02:00

Viaţa mea dintre paranteze e (oarecum) diferită de cea dinafara lor, (şi) pentru că între paranteze nu mă (prea) iau în serios.

Încrîncenarea cu care vreau să-mi ating ţelurile în viaţa “reală” se pierde ca măgarul în ceaţă cînd vine vorba de nuanţe parantezistice: cînd la fiecare pas e o bifurcaţie, pasul ezită, mintea se tulbură, reperele se rătăcesc… şi ţelul devine un ţel, încrîncenarea devine (un fel de) glumă, iar drumul… drumul (uită că e mijloc şi) devine scop. Şi orice intersecţie menită a-l devia nu face decît să-l facă mai interesant.

Declaraţie de dragoste

2012-01-01T07:00:00.001+02:00

La tine acolo, înăuntru, e cald şi cam întuneric, dar nu mi-e deloc frică. Stiu că n-am cum să mă pierd, mă ghidez după dîrele de lumină aruncate de flăcările din sobă şi după miros. Dintotdeauna a mirosit a mere şi gutui la tine, aşa că drumul e uşor de identificat, chiar şi printre munţii de deşeuri aruncate pe margine de oamenii iresponsabili. E atît de plăcut şi liniştit drumul, încît aş vrea să nu se mai termine niciodată.

Uneori mă mai şi împiedic, e drept, mai cresc şi buruieni pe marginea cărărilor pe care le trasez prin tine, dar mă ridic, mă scutur atent de praf şi merg mai departe.

Ficatul

2011-12-29T10:46:00.001+02:00

Obosit după atîţia ani de luptă cu junk foodu’, ficatul mi s-a rupt în două: partea cea mai mare, prea grasă pentru orice, a rămas pe loc, să lupte pînă la capăt, în timp ce părticica ruptă, ceva mai sprintenă, a pornit la drum. Cum nu avea picioare, a trebuit să aştepte o ocazie. Iar ocazia n-a întîrziat prea mult: o noapte de insomnii, în care prea agitatu-mi corp s-a sucit şi răsucit de sute de ori de pe o parte pe alta, la fiecare întoarcere dîndu-i un impuls nou părţii mai mici din ficatul meu, numită de aici înainte Ficăţel.

Prea lung drum nu i-a fost dat să facă lui Ficăţel, la vederea lui grăbindu-se toţi să tragă semnale de alarmă, aducătoare de frîne bruşte şi rostogoliri nesigure. Dar tot a meritat: la sfîrşit, pe cînd corpul meu, cu ficatul lui prea gras, zăcea în tăcere pe masa de operaţie, urmînd să mai treacă zile, săptămîni, luni întregi pînă să-şi revină, Ficăţel a deschis ochii larg spre lumina zilei, chiar înainte să moară fericit.

am chef să fiu frumoasă

2011-12-26T09:43:00.000+02:00

am chef să fiu frumoasă
să-mi curgă păr lung
auriu pe spate
să-mi tremure gene lungi
la marginea pleoapelor
aurii şi ele
să-mi zîmbească larg dinţi albi
şi buze rotunde
să mi se unduiască lin
şolduri fine
deasupra unor ghenunchi
rotunzi şi calzi
am chef să fiu frumoasă
să culeg priviri admirative
să le ţin captive între mîinile mele
albe cu unghii lungi
între urechile mele mici
rotunde
cu cercei care se leagănă
provocator
în vînt

Imagini vechi din Drobeta-Turnu Severin

2011-12-23T16:00:00.006+02:00

Drobeta-Turnu Severin - Str. Traian

Drobeta-Turnu Severin - Str. Decebal

Drobeta-Turnu Severin - Colţul Pieţei Tudor Vladimirescu

Drobeta-Turnu Severin - Hotelul Europa

Drobeta-Turnu Severin - Piaţa Tudor Vladimirescu

Drobeta-Turnu Severin - Hala şi Piaţa

Drobeta-Turnu Severin - Parcul Rozelor

Drobeta-Turnu Severin - Portul

Drobeta-Turnu Severin - Turnul de apă

Drobeta-Turnu Severin - Monumentul Imperatorului Traian

Drobeta-Turnu Severin - Liceul Traian şi Podul Traian

Drobeta-Turnu Severin - Bulevardul Carol I

Drobeta-Turnu Severin - Fuişorul de foc

Drobeta-Turnu Severin - Magazinele evreieşti din Centru

Drobeta-Turnu Severin - Noul Teatru, 1903

Surse: okazii.ro, delcampe.net, ebay.com

nu eşti tu centrul universului, să ştii, mi-a spus el şi-a plecat, trîntind uşa

2011-12-20T17:38:00.001+02:00

nu te mai văicări atît,
m-am săturat să tot aud cum
te dor toate,
mîna, piciorul, sufletul
şi cotul,
cotul tău frumos, rotund,
doar puţin zbîrcit
de anii de învăţătură
pierduţi pe-atîtea bănci
de şcoală.
am şi eu o mînă, să ştii,
care poate că nu e bolnavă,
dar se simte tare singură
uneori,
cum stă aşa stingheră, înfiptă
în buzunarul rece şi gol
care nici nu ştiu dacă
e al meu.
am şi eu un suflet, să ştii,
care poate că nu e bolnav,
dar se simte tare singur
uneori,
cum stă aşa cu urechile îngheţate
de atîta ger
şi nimeni.

Toate trec...

2011-12-18T10:36:00.003+02:00

În ce se măsoară singurătatea?

În oameni cu care nu te întîlneşti.

În clipe în care îţi dai seama că ce te interesează pe tine, ce te mişcă, ce te face să fii cine eşti nu-i interesează şi pe alţii. Sau, cel puţin, nu-i interesează pe cei cîţiva pe care ţi-ai dori tu să-i intereseze. Iar dacă, totuşi, îi interesează, asta n-are nici o legătură cu tine.

În zile întregi prefăcute în săptămîni, şi luni, şi ani, în care timpul trece fără să-ţi dai seama şi te trezeşti într-o bună zi că nu mai eşti tu, cel din poza de la terminarea liceului, nu, n-ai cum să fii tu, uite ce privire visătoare şi plină de speranţe avea tînarul din fotografie!

În fire de păr albite, pe care îţi dai seama într-o zi că nu ai pentru cine să le vopseşti, iar ţie ţi-ai rămas deja prea mic, nu mai are rost să le vopseşti pentru tine-cel-din-oglindă, oricum nu te mai uiţi de mult în ea.

Imagini vechi din Cluj-Napoca

2011-12-16T16:00:00.009+02:00

Cluj-Napoca - Panoramă, 1917

Cluj-Napoca - 1901

Cluj-Napoca - Camera de industrie şi comerţ

Cluj-Napoca - Academia, 1909

Cluj-Napoca - Biserica catolică, 1923

Cluj-Napoca - La plimbare pe Corso, 1916

Cluj-Napoca - Sinagoga, 1909

Cluj-Napoca - Teatrul Maghiar, 1911

Cluj-Napoca - Str. Horty Miklos

Cluj-Napoca - Casa Invatarului, 1916

Cluj-Napoca - Clinicile, 1917

Cluj-Napoca - Hotel New York, 1915

Cluj-Napoca - Teatrul Naţional, 1911

Surse: okazii.ro, delcampe.net, ebay.com

Despre ce mai creşte prin suflete

2011-12-14T12:08:00.001+02:00

Sufletul meu are nasul mare, se vede cîteodată în oglinda din hol, mai ales cînd în mine e iarnă. Cînd mă aplec să mă încalţ, îi iese vîrful puţin, parcă alunecă de sub mînecă. Uneori, mi se pare că e un copil care vrea să se dea pe gheaţă, aşa încîntat pare să iasă afară, înfrigurat şi roşu.

Sufletul tău are cotul stîng ascuţit, se simte uneori, cînd ţi se cere mai mult decît eşti dispus să dai. Tresare speriat, lovind (de frică) pe oricine se nimereşte în jur.

La început, cînd mîinile ni se uneau fără să ne cunoaştem, nasul prea mare al sufletului meu te împingea cîteodată, respingîndu-te, cotul stîng prea ascuţit al sufletului tău mă înţepa deseori, alungîndu-mă. Cu timpul, nasul s-a mai rotunjit, cotul s-a mai tocit, iar sufletele noastre s-au cuminţit. Si uite-aşa am trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi.

Omul cu o mie de mîini

2011-12-12T16:03:00.002+02:00

Cînd se născuse, părea normal, un copil ca toţi ceilalţi. Doctorul îi asigurase pe părinţi că e totul bine, nu sînt probleme. Si chiar era totul bine, lucrurile îşi urmau cursul normal, zilele treceau, se transformau în luni şi ani, ani lungi şi normali, fără nimic deosebit care să le afecteze trecerea.

Intr-o bună zi, se îndrăgostise de-o fată drăguţă, cu ochii mari şi luminoşi. Atît de luminoşi că i se părea că răsare soarele cînd îl privea. Zilele treceau normal, se transformau în ani care curgeau lin, fără incidente majore care să le influenţeze parcursul.

Intr-o altă zi, uitîndu-se în oglindă, i se păruse că s-a schimbat, că e ceva în neregulă cu el. Iar mi-a crescut părul, îşi spusese, tre’ să mă tund. Işi trecuse distrat mîna prin păr şi-şi văzuse de treburi. In scurt timp, uitase. Intr-o zi, i se păruse că-i creşte ceva pe faţă, ceva ca o alună. Nu-i acordase prea multă atenţie, iubita lui cu ochii mari îi ocupa tot timpul.

Se trezise dintr-odată că pe faţă, undeva între nas şi urechea stîngă, i-a mai crescut o mînă. O a doua mînă în plus îi apăruse pe spate, apoi încet, una cîte una, pe gît, pe picioare, pînă şi pe mîini, îi crescuseră zeci, sute de mîini haotice, strîmbe, anormale. Tre’ să ne despărţim, îi spuse fata cu ochii mari într-o zi. Tre’ să ne despărţim, mîinile tale mă strîng, mă ţin prea aproape de tine, nu mai am aer. Tre’ să ne despărţim, plecase în lume fata cu ochii mari.

Mîinile, prea multe, îl împiedicaseră s-o oprească. Zilele treceau, luni, ani, iar mîinile, de singurătate profundă, începuseră să-i cadă, încet, una cîte una.

Feţe

2011-12-11T07:45:00.000+02:00

Tu-cel-doar-cu-mine eşti foarte diferit de tu-cel-cu-mine-şi-alţii, aşa cum tu-cel-vesel eşti foarte diferit de tu-cel-trist, tu-cel-harnic de tu-cel-delăsător şi aşa mai departe. Mă întreb de multe ori care eşti tu-cel-adevărat şi dacă nu cumva tu-cel-doar-cu-mine eşti produsul imaginaţiei mele… sau al fricii tale de a nu mă dezamăgi. Mă doare să văd atîţia de tine, în ciuda faptului că (şi) pentru asta te iubesc. Mă doare pentru că mi-e teamă că, fără să vreau, adaug noi feţe tinelui… feţe care te strîng, te jenează, te înspăimîntă poate… dar pe care le porţi pentru mine-cea-mulţumită, pentru mine-cea-îndrăgostită, pentru mine-cea-rotundă.

Imagini vechi din Câmpulung

2011-12-09T16:00:00.011+02:00

Câmpulung - Alea Principele Carol

Câmpulung - Gara

Câmpulung - Str. Negru-Vodă

Câmpulung - Casa Paol şi Grădina Pieţei

Câmpulung - Scoala Normală, Podul şi Monastirea Flămânda

Câmpulung - Vedere din parc

Câmpulung - Cercul Militar, str. Matei Basarab

Câmpulung - Piaţa Regală

Câmpulung - Băile Creţulescu

Câmpulung - Bulevardul

Câmpulung - Str. Mircea Vodă

Câmpulung - Mănăstirea Negru-Vodă

Câmpulung - Marele Hotel Regal

Câmpulung - Vila Stătescu

Câmpulung - Vila Jorguliscu

Câmpulung - Vila Drăghiceanu

Câmpulung - Vila Alimănişteanu

Surse: okazii.ro, delcampe.net

Intuneric

2011-12-08T15:50:00.000+02:00

Pentru că de prea mult timp
era întuneric
în mine,
sufletul meu a hotărît într-o zi
să-şi facă o fereastră.

A chemat deci constructorul,
tîmplarul cu trusa lui de ferăstraie
şi rindele
şi geamgiul cu diamantul
pe care-l ţinea ascuns
în podul palmei,
să nu i-l fure careva.

S-au apucat de lucru pe rînd, întîi
tîmplarul,
apoi geamgiul.
Au făcut o fereastră frumoasă,
mare,
cu geamuri largi.

Acum chiar îmi pare rău că în faţa sufletului
îmi construisem mai demult
un zid.

A venit vacanţa… cu trenul din Franţa - Tourcoing, Lille

2011-12-07T20:00:00.009+02:00

Tourcoing, parte a zonei metropilitane Lille.

Hôtel de Ville

Saint Christophe

Beffroi de la Chambre de Commerce

Oraşul

suflete

2011-12-05T19:30:00.002+02:00

sufletele mele se plimbă nebune
pe sîrmă
fac echilibristică
şi din cînd în cînd
sar în cîte-un picior

din cauza asta sufletul trist
şi-a luxat o gleznă
şi sîngerează puternic
dintr-o arcadă
spartă

sufletul vesel s-a dezechilibrat
şi şi-a rupt
mîna stîngă şi-o bucată
de cer

sufletul bun s-a ales cu o vînătaie
mare şi urîtă
în cot

celelalte suflete au decis
prin urmare
să-şi facă toate asigurare
privată de sănătate

Limite

2011-12-03T18:50:00.000+02:00

Cînd spui cuiva supărările tale, bucuriile sau ce-ţi mai creşte prin suflet, i le oferi cumva în dar. Şi, oferindu-i-le, te aştepţi ca ele să stîrnească o anume reacţie. Nu ştii nici tu dinainte ce reacţie anume, dar o recunoşti dacă vine. Orice altă manifestare, diferită de nedefinitul aşteptat, te dezamăgeşte. Poate fi vorba de moment sau de persoană, de capacitatea de empatie a celuilalt în general sau în momentul precis al confesiunii, cert e că, dacă reacţia celuilalt te-a dezamăgit, vei ezita o vreme să-ţi mai dezbraci gîndurile în faţa lui.

Şi uite aşa se naşte tăcerea. Nu tăcerea de cînd citeşti o carte sau eşti la muzeu, ci tăcerea de cînd eşti singur alături de altcineva.

Vinovatul pentru asta nu e niciodată cel care primeşte, ci cel care dă. Pentru că, limitat de propria experienţă, ca o muscă prinsă în pînza păianjenului de firele care o înfăşoară, nu ia în seamă limitele experienţei celuilalt. Cere empatie fără să fie capabil s-o ofere. Nu oricînd. Nu tuturor.

Imagini vechi din Buzău

2011-12-02T16:00:00.003+02:00

Buzău - Bulevardul I.C.Brătianu

Buzău - Bulevardul

Buzău - Vila Albatros, proprietate Marghiloman

Buzău - Liceul Haşdeu

Buzău - Palatul Justiţiei

Buzău - Hala Obor

Buzău - Scoala Normală de băieţi

Buzău - Primăria

Buzău - Piaţa Dacia

Surse: okazii.ro, delcampe.net

Despre iubire şi alte responsabilităţi

2011-12-01T10:33:00.001+02:00

Pe unii oameni îi iubesc pentru că sînt într-un anumit fel; pe alţii, îi iubesc cînd sînt într-un anumit fel; în sfîrşit, mai sînt cîţiva pe care îi iubesc pur şi simplu. Vine apoi categoria celor – mulţi – pe care nu-i iubesc: pe unii, pentru că nu-i cunosc, pe alţii pentru că îi cunosc mai bine decît ar trebui; pe unii, pentru că nu stîrnesc în mine nici pic de duioşie, în fine, pe alţii, pentru că nu mă iubesc nici ei pe mine. (Pînă la urmă, undeva trebuie să existe o limită, altfel ar fi prea multă iubire pe lume şi războaiele nu s-ar mai purta din cauze obiective şi – bineînţeles – sfinte, ci din prea multă dragoste.)

Oricum ar fi, cu toţi împart o frică. Cu cei pe care-i iubesc împart frica să nu păţească ceva – uneori îmi pare că dacă sînt eu cu ei nu mai există pericole, că-i pot salva de orice nenorociri, alteori dimpotrivă, că din cauza mea pot păţi te miri ce -, de ceilalţi mi-e frică să nu-mi facă ceva rău. De la o vreme mai ales, de cînd mă dau om mare şi mi-am luat responsabilităţi în consecinţă – o maşină, o casă, un copac – văd mai clar ca oricînd cum lumea şi viaţa mi se împart – fără să vreau – în frica de dinainte şi frica de după, scrupul sau remuşcare.

s(h)oresciană

2011-11-30T15:55:00.001+02:00

am cunoscut odată un om.
era ciudat,
avea 2 ochi, 2 urechi,
1 gură
şi 1 suflet
în care mă opream uneori
să mă odihnesc.

pînă cînd mi-a spus:
“fetiţo, sufletul meu nu e haltă
pentru toţi nefericiţii,
găseşte-ţi alt loc de odihnă,
de azi se închide uşa
la mine aici.

am îmbătrînit şi eu,
mă pregătesc să ies
la pensie
şi vreau să mă retrag
senin şi neştiut,
fără bolovanii altora
agăţaţi
de piciorul sufletului
meu.”

de-atunci tot caut o altă gară,
dar în toate se fac
rezervari
din vreme,
nu poţi să intri pur şi simplu
în sala de aşteptare
şi să stai
pînă se eliberează
vreun loc.

aşa că, cine ştie, poate
o să-mi deschid
propria gară,
cu o sală de aşteptare mare
şi plăcut mirositoare,
în care să construiesc

chiar
un palat din piatră

cu pietrele aruncate de ceilalţi
spre mine
şi care (între noi fie vorba)
nici nu mai au
unde
să-mi facă vînătăi.

Ceasul, scara şi pistolul … 3 în 1

2011-11-29T08:12:00.000+02:00

O vreme, fusese obsedată de punctualitate. Îşi punea toate deşteptătoarele din casă să sune cu cel puţin o oră înainte de momentul potrivit să plece de acasă, disperată să nu-i facă pe ceilalţi s-o aştepte. Pleca întotdeauna mai devreme spre locul de întîlnire şi ajungea inevitabil prima, mutîndu-se de pe un picior pe altul, încurcată, în aşteptare. N-o deranja aşteptarea, dacă întîlnirea era una plăcută. O enerva doar faptul că se grăbea şi pentru întîlnirile neplăcute, cele care-i produceau noduri de frică în stomac şi/sau zîmbete ipocrite de genul “vai, ce mă bucur să te văd”, cînd în minte i se învîrtea de fapt gîndul “doamne, să se termine cît mai repede”.

Cu timpul, pe măsură ce îmbătrînea şi-şi dădea tot mai mult seama de inutilitatea tuturor lucrurilor, începuse să evite întîlnirile. Le accepta doar pe cele care-i făceau plăcere cu adevărat şi care rămăseseră din ce în ce mai puţine. În plus, învăţase să nu se mai grăbească, pentru că îşi dăduse seama că nici graba nu are rost, cum nu au toate celelalte din viaţă. Cum nu se mai grăbea, renunţase să întoarcă şi să potrivească ceasurile. Încet, încet, rămăseseră toate în urmă, ba unele se şi stricaseră. Învăţase să se orienteze după soare sau pur şi simplu să nu se mai orienteze, să se piardă în timp ca într-un oraş prea mare şi aglomerat. Dacă pe vremuri scările o încurcau pentru că îi împiedicau paşii grăbiţi, acum o încurcau pentru că scîrţîiau, marcînd astfel trecerea timpului : scîrţ, o secundă, scîrţ, încă una…

Pistol nu avusese niciodată, nu pentru că n-ar fi vrut, ci pentru că în ţara în care trăia erau interzise prin lege. În plus, nici nu ştia să tragă şi-şi dădea seama din ce în ce mai mult că e prea bătrînă să mai înveţe ceva. Împlinise de curînd 31 de ani şi viaţa ei trecea agale, de la un scîrţîit la altul al treptelor.

Reducere de personal

2011-11-27T10:14:00.002+02:00

"Bolnav de prea mult trafic, mă retrag din activitate. Tu n-ai decît să mergi mai departe printre maşini, mie nu-mi pasă nici cît negru sub unghie", a zis degetul meu mic de la piciorul drept, într-o zi de marţi.

Cum mi-am învăţat corpul cu respect din partea-mi (la capitolul respect din partea altora n-are decît să se descurce singur, eu am şi aşa prea multe pe cap), n-am putut decît să-i respect decizia, aşa că acum pun frîna puţin cîş, din motive de reducere de personal.

Să ştiţi, totuşi, că pentru accidentul de ieri nu sînt eu de vină, ci şoferiţa blondă din Defender, doar toată lumea ştie că femeile conduc prost…

Ape

2011-11-25T08:07:00.001+02:00

Convingerile sar din mine în stropi rotunzi, mi se preling alene pe sticla ochelarilor, împiedicîndu-mă să văd. Degeaba încerci tu să-mi explici că lucrurile pot fi privite din mai multe puncte de vedere, pe ochelarii mei s-au format deja rîuri învolburate de păreri clare, la care nu vreau să renunţ, nu pot. Stiu eu sigur că am dreptate şi, în plus, sunt convinsă că nu pot scăpa de dîrele astea decît scoţîndu-le la lumină, să se usuce de căldura soarelui.

Aşa că îmi pare rău, o să continuu să vă expun convingerile mele cu orice ocazie, în stînga şi în dreapta, în speranţa că din careva dintre voi va ieşi într-o bună zi suficientă căldură să evapore toată apa de pe ochelarii mei.

A venit vacanţa… cu trenul din Franţa - Roubaix, Lille

2011-11-23T20:00:00.009+02:00

Roubaix face parte, împreună cu Lille, Tourcoing şi alte cîteva suburbii, din zona metropolitană Lille.

Hôtel de Ville

Biserica Saint Martin

Oraşul

Sfori

2011-11-23T08:10:00.001+02:00

Aş zbura spre cer, dar sînt legată de pămînt cu o mulţime de sfori, ca Gulliver luat captiv de liliputani. Oricît m-aş smuci, nu reuşesc decît să le fac să-mi intre şi mai adînc în carne.

Pe unele dintre sforile astea le iubesc, urîndu-le în acelaşi timp pentru că mă ţin pe loc. Sînt sfori împletite din emoţii de tot felul, gînduri bune, lucruri care mă mişcă şi oameni fără de care simt că n-aş putea trăi. (De fapt, aş putea trăi şi ştiu asta foarte bine, dar viaţa n-ar mai avea acelaşi farmec. Ar deveni plată ca o farfurie. Gri ca mina de creion. Neinteresantă.)

Altele mă iubesc ele pe mine, creîndu-mi o uşoară încurcătură, pentru că n-am ştiut niciodată ce să fac cu iubirile la care n-am răspuns, cum n-am ştiut niciodată ce să fac cu complimentele. Admiraţia celorlalţi nu mă prea coafează; dimpotrivă, îmi provoacă oarece încurcătură. Ca atunci cînd mergi în vizită şi te trezeşti într-un hol străin, cu paltonul într-o mînă şi nişte flori stinghere în cealaltă, cu care nu ştii ce să faci, pentru că gazda te-a pupat (dulce) pe obraz şi a intrat, lăsîndu-te să te descurci singur.

Cu altele am o relaţie pur pragmatică, fără legătură cu iubirea sau ura. Sînt sforile care mă hrănesc, mă îmbracă, mă spală, mă apără de ploaie şi vînt. Sînt sforile pentru care muncesc. Ceea ce mă împiedică s-o iau razna, împiedicîndu-mă totodată, din păcate, şi să zbor.

Nu voi zbura – probabil - niciodată, dar asta nu înseamnă că voi înceta vreodată să încerc. Îmi oblojesc cum şi cu ce pot rănile cauzate de sforile intrate în carne şi o iau de la capăt.

Timpul

2011-11-22T11:35:00.001+02:00

Inchis in birou, deasupra lucrătorilor înţepeniţi pe scaunele ergonomice din faţa calculatorului , timpul are o valoare ciudată; nu zboară, nu fuge, dar nici nu stă pe loc. Mai degrabă bălteşte, într-un fel de nesimţire adormitoare, dincolo de care se aud doar zbîrnîitul telefoanelor şi cîte-o tastă apăsată mai energic de vreo mînă probabil înfrigurată de efectul întîrziat al aerului condiţionat.

Bălteşte a jale, înverzit deja, cu o pîclă de mătasea-broaştei plutind la suprafaţă, vizibilă de departe, pînă şi din biroul separat, cu geamuri semi-transparente, al directorului, pentru care însă timpul curge diferit, clar delimitat, împărţit între întîlnirile de afaceri stabilite la ore fixe. Si pentru el bălteşte, dar cîte-un peştişor cu chip de client dă uneori din coadă, tulburîndu-i suprafaţa altfel nemişcată.

Pentru ceilalţi însă, pare că bălteşte mereu. Cîteodată numai, însufleţit de mirosul de mîncare strecurat pe sub uşa de la bucătărie, pare că explodează, se împrăştie în clipe rotunjoare, care se lovesc haotic de pereţi, prelingîndu-se apoi peste oameni şi calculatoare: gata, a trecut dimineaţa, sîntem la jumătatea programului.

Spre seară, după ore bune de băltit, miroase a alge. Lucrătorii încep să-şi strîngă dosarele, să încuie birourile, să-şi încheie nasturii de la haine. Pleacă grăbiţi spre casă, să transforme timpul mirosind a alge în timp de familie, care zboară şi miroase a nori şi a ploaie, a soare şi a nisip fierbinte.

Aniversare

2011-11-21T12:45:00.001+02:00

Pe fereastra întunecoasă nu se văd decît nişte urme subţiri de degete, rămase probabil de la ultima încercare de a spăla geamul. Degeaba încerci să vezi dincolo de ele, sticla mată şi noaptea fără stele îţi blochează orice dîră de lumină. Aşa că stai, închis în lumea ta întunecoasă, aşteptînd venirea zorilor. N-ai mai dormit de mult. E totdeauna prea mult întuneric sau prea multă lumină ca să poţi dormi. Aşa că stai pur şi simplu, aşteptînd. Aşteptînd să se întîmple ceva care să schimbe ce e în jurul tau, orice. In curînd, o să împlineşti 40 de ani, îţi spune sora. Vecinii de salon se agită, presimţind apropierea unei petreceri. Tu stai in continuare, aşteptînd. In curînd, o să împlineşti 40 de ani. Mai e puţin şi trece şi restul vieţii tale.

Duminici olandeze - 's-Hertogenbosch

2011-11-20T12:00:00.003+02:00

's-Hertogenbosch (Den Bosch), în română Pădurea Ducelui. Capitala provinciei Brabantul de Nord, oraşul lui Hieronymus Bosch (cca 1450-1516).

Imagini din oraş

Ascuns

2011-11-19T12:45:00.001+02:00

Deşi făcea parte – după toate aparenţele – din neamul furnicilor uriaşe, sufletul ei era mic, atît de mic încît nimeni din afară nu reuşise vreodată să-l zărească. Ea ştia însă că e acolo, chiar dacă ascuns undeva în adîncuri, la adăpost de atacuri şi alte intruziuni.

Uneori, sufletul i se deghiza în vultur şi ieşea la lumină, dînd din aripi curajos (fîl fîl), să se bată cu ceea ce ea vedea drept nedreptăţi. De cele mai multe ori însă, înăuntrul ei era linişte ca într-o peşteră şi doar cîte-un ecou stingher trezea liliecii ce-şi găsiseră adăpost prin cite-o scorbură.

Într-o bună zi, vulturul fîlfîise puternic a plecare, speriind de moarte liliecii, care plecaseră şi ei, lăsînd-o pustie, fără nimic în cutia în care-i fusese ascuns sufletul.

A venit toamna

2011-11-18T14:43:00.002+02:00

Acoperă-mi inima cu ceva

...sau mai bine aruncă nişte brumă peste geamul meu, să pot desena prin ea cu degetele îngheţate. Dă-mi libertate, măcar atîta cît să desenez un drum. Serpuit, străbătînd dealuri şi văi, munţi şi mări, oameni şi stări. Lasă-mă să merg pe el singură, o vreme, să mă odihnesc în iarbă, printre frunze uscate, foşnitoare. Cînd ajung la capăt, aşteaptă-mă cu umărul tău cald, de care o să mi se facă tare dor pe drumul străbătut. O să ştiu atunci că lîngă tine e mereu primăvară. Si-o să mă opresc, o să şterg cu mîna drumul şi-o să deschid fereastra, să intre soarele.

socoteli

2011-11-17T15:14:00.002+02:00

din doi în doi se numără viaţa

din cînd în cînd se numără şi altfel
de exemplu ieri cînd mi-ai spus că pleci în lume
s-a numărat pentru o clipă
din unu în unu

dar cel mai adesea se numără
din doi în doi

pentru că – ştii - noi doi
am inventat cîndva într-o zi
(e mult de-atunci
nici nu apăruseră calculatoarele
riglele de calcul sau abacele)
număratul

şi de-atunci nu ne mai putem opri
din socotit

clipele anii banii cheile bucuriile
firele de praf
frunzele maşinile tristeţile
oamenii durerile accidentele
incidentele
toate trebuie numărate

iar unitatea mea de măsură eşti tu
aşa că
dacă pleci va trebui să împărţim lumea
în două

despre tine nu ştiu dar
jumătatea mea va fi sigur numărată
din unu şi ceva în unu
şi ceva

cum vrei tu să strici socotelile
lumii
cu plecarea ta

Zări albastre

2011-11-16T14:25:00.001+02:00

M-am hotărît să plec spre (alte) zări albastre din cauza zgomotului. în faţa blocului în care locuiesc de cîţiva ani, sălăşluiesc şi hărmăluiesc 15-20 de cîini (dintre care 8-9 producţie nouă, proaspăt fătaţi, deci nezgomotoşi… încă), printre maşini ce pornesc cu scîrţ, motociclete bîzîitoare, căruţe cu “fiareeeeeeeeeee, fiareeeeeee vechi” şi o mulţime de oameni gălăgioşi, care se ceartă pe întreţinere sau pe restul (in)corect dat de vînzătoarea de la magazin.

Gîndul plecării mă bîntuia de mult, dar uşor, ca o domnişoară timidă, ce parcă ar vrea, parcă n-ar vrea să se lase sărutată de domnul în faţa căruia îşi tremurase genele o seară întreagă. Îl analizasem cu emoţie, cu teamă, cu senzaţia că trădez… şi hotărîsem să-l ignor, pur şi simplu.

Pe măsură însă ce zgomotul se intensifica, gîndul plecării reîncepea să mi se strecoare în minte. Întîi timid, de-abia simţit, apoi din ce în ce mai puternic, pînă ce mi-am dat seama că e acolo, clar definit, întreg, rotund, nu mă mai pot preface că nu-l văd.

Ţara mea mă doare cum îl doare pe un om cu piciorul amputat amintirea fostului picior. Era bolnav, risca să-l îmbolnăvească mortal, dar totuşi… era de-acolo, era al lui. Şi îi e dor de el cu furie, cu neputinţă, cu ură. Asta simt şi eu pentru ţara mea. Pînă şi cuvintele astea, “ţara mea”, sună fals. Pretenţios. Greoi şi demodat.

În ţara mea am făcut vînătăi pe partea sufletului răspunzătoare de dreptate, imparţialitate şi bun simţ. Nu cred că zările albastre vor reuşi să mă vindece. Nu cred nici măcar că, plecînd, ţara mea va înceta să mă doară. Dimpotrivă, presupun că mă va durea mai rău. Dar poate că voi oferi copiilor mei şansa de a nu şti ce înseamnă să-ţi fie preaplin de ţara ta. Poate…

Cînd un om hotărăşte să-şi părăsească ţara, ceva e greşit, undeva. Fie cu omul, fie cu ţara. Uneori cu amîndoi.

Orgolii

2011-11-15T15:57:00.002+02:00

Vreau să te văd, dar vreau să te umileşti cerîndu-mi să te văd. Văzutul fără umilinţă nu merită osteneala. Mai bine sufăr nevăzîndu-te, în aşteptarea umilinţei tale, decît să mă bucur văzîndu-te pur şi simplu. Orgolii mari, de oameni mari… care se cred mari. Toate au un preţ. Preţul orgoliului meu ce se vrea satisfăcut e faptul că mi-e dor de tine. Îl plătesc cu dragă inimă, considerîndu-mă, în plus, un fel de martiră… pentru că nu mi se dă ceea ce mi se cuvine.

Cînd vei înţelege ce putere îmi dă impresia asta de martiră asupra celorlalţi şi mai ales ce putere creşte în mine la gîndul că sufăr din cauza ta, poate nu mă vei mai iubi atît de mult. Dar pînă atunci mai e. Deocamdată, eu aştept… te aştept. Sufăr aşteptîndu-te.

Cuvinte care mint... sau dor

2011-11-14T15:40:00.005+02:00

După o idee inspirată de Hainele care-l poartă pe theAdviser :)

Pe mine mă spun cuvintele pe care le scriu. Mă dau de gol. Tastele de la calculator, prăfuite, purtînd amprentele altor oameni, pixul din care curge mina, pătînd iremediabil vreun buzunar în care-a fost uitat, creionul, mîna care scrie, toate astea mă spun.

Ce gura minte, scrisul corectează. Mă vorbesc drăguţă, atentă, amabilă, mă scriu rea, indiferentă, egoistă, ţîfnoasă. Scrisul mă spune cînd n-am chef de nimeni, cînd nu vreau să mă trezesc dimineaţa, cînd aş face orice numai să nu mă duc la serviciu, cînd sînt obosită, cînd sînt tristă şi-mi curge nasul, ochiul stîng şi-un pic de suflet.

De-asta n-am mai scris de mult. De-asta am şters de aici postările care mă scriau. Am lăsat imaginile să mă vorbească, pentru că, spre deosebire de cuvintele care mă scriu, imaginile asupra cărora zăbovesc mint frumos.

Imagini vechi din Buşteni

2011-11-11T16:00:00.002+02:00

Buşteni - Bulevardul Carol I

Buşteni - Castelul Cantacuzino

Buşteni - Vedere generală

Buşteni - Eliseu

Buşteni - Tunelul

Buşteni - Gara

Sinaia - Buşteni - Babele

Buşteni - Vedere generală, iarna

Buşteni - Vedere spre Coştila

Buşteni - Pescăria Cantacuzino

Surse: okazii.ro, delcampe.net

A venit vacanţa… cu trenul din Franţa - Lille

2011-11-09T20:00:00.015+02:00

Lille

Situat pe rîul Deûle, aproape de graniţa dintre Franţa şi Belgia. Al patrulea oraş (metropolă) ca mărime din Franţa, după Paris, Lyon şi Marseille.

Place du Général de Gaulle, la Vieille Bourse, le Beffroi de la Chambre de Commerce et d'Industrie

Citadelle de Lille

Porte de Paris

Hôtel de Ville

Palais Rihour

Opéra

Théâtre du Nord

Duminici olandeze - Eindhoven

2011-11-06T12:00:00.003+02:00

Eindhoven, provincia Brabantul de Nord. Construit la confluenţa pîraielor Dommel şi Gender. In prezent, doar Dommel mai curge prin oraş, lui Gender fiindu-i schimbat cursul.

Dacă e marţi, e Belgia - Thuin

2011-11-01T09:00:00.007+02:00

Thuin, Valonia.

Aici se află unul dintre cele 56 de turnuri Beffroi din Belgia şi Franta incluse în patrimoniul UNESCO.

Le Beffroi

Oraşul

Imagini vechi din Braşov

2011-10-28T16:00:00.012+03:00

Braşov, 1918

Braşov - Piaţa Sfatului

Braşov - Piaţa Sfatului, vedere spre Biserica Neagră

Braşov - Centrul, 1908

Braşov - Livada Poştei

Braşov - Poşta

Braşov - Primăria, 1910

Braşov - Casa cu tir

Braşov - Palatul de Justiţie

Braşov - Dealul Cetăţii, 1918

Braşov - Promenada Regală, 1918

Braşov - Monumentul lui Arpad, 1916

Braşov - Zidurile Cetăţii, 1932

Braşov - Turnul Negru şi Biserica Neagră, 1924

Braşov - Str. Mănăstirii, 1915

Braşov - Litografie

Surse: okazii.ro, delcampe.net

Dacă e marţi, e Belgia - Ostende (Oostende)

2011-10-25T09:00:00.004+03:00

Ostende (Oostende), Flandra.

Numele oraşului vine de la faptul că se situează în partea de est a unei insule (oost-einde în olandeză).

Marea Nordului

Muzeul-navă Mercator

Construcţii moderne ce păstrează faţade tradiţionale

Clădiri din Centru

Biserica Sf. Petru şi Pavel

Luaţi loc, vă rugăm!

Duminici olandeze - Utrecht

2011-10-23T12:00:00.005+03:00

Utrecht

Construit pe malul Rinului, care şi-a schimbat cursul. Cursul vechi al fluviului este folosit în prezent de doua rîuri mai mici: Kromme Rijn (Rinul Strîmb) şi Oude Rijn (Rinul Vechi).

In Utrecht se găseşte cea mai mare universitate din Olanda.

Renumit pentru Domul său (112,32m), situat în centrul oraşului. Domul are hramul Sf. Martin şi a fost construit în 1254 drept catedrală catolică, din 1540 devenind biserică protestantă.

Domul

Dacă e marţi, e Belgia - Namur (Nameur, Namen)

2011-10-18T09:00:00.006+03:00

Namur (Nameur, Namen) este capitala Valoniei. Renumit pentru citadela sa medievală, situată pe o colină, în apropierea confluenţei rîurilor Sambre şi Meuse.

Oraşul

Turnul Marie Spilar

Le Beffroi (secolul al XIV-lea)

Emblema oraşului

Citadela

Imagini vechi din Brăila

2011-10-14T16:00:00.014+03:00

Salutări din Brăila - Grădina Mare

Brăila - Gara, 1902

Brăila - Vedere generală

Brăila - Centru. Staţia tramvaielor

Brăila - Str. Regală, 1910

Brăila - Monumentul, 1904

Brăila - Piaţa Sf. Arhangheli, cca 1902

Brăila - Str. Galaţi

Brăila - Str. Victoria

Brăila - Piaţa din Centru

Brăila - Vapoare îngheţate în Dunare, 1906

Brăila - Bufetul din Grădină, 1923

Brăila - Vedere, 1923

Brăila - Str. Impăratul Traian

Brăila - Str. Misitiilor (Port)

Brăila - Institutul de fete Sf. Maria

Brăila - Bulevardul Cuza, 1922

Surse: okazii.ro, delcampe.net

Dacă e marţi, e Belgia - Mons (Bergen)

2011-10-11T09:00:00.005+03:00

Mons (Bergen) este un oraş francofon din Valonia.

In Mons se află un turn Beffroi (supranumit de localnici El catiau), inclus din 1999 în patrimoniul UNESCO. Are 87 m înălţime şi este singurul Beffroi belgian în stil baroc.

Le Beffroi

Grand-Place et Hôtel de Ville

Hôtel de Ville

Duminici olandeze - Haga

2011-10-09T12:00:00.006+03:00

Haga (Den Haag), în căutarea Mării... Nordului.

Dacă e marţi, e Belgia - Louvain (Leuven)

2011-10-04T09:00:00.008+03:00

Louvain (Leuven) este un oraş din Flandra.

Le grand béguinage (Marele Beghinaj) este inclus în patrimoniul UNESCO.

Le grand béguinage

Biblioteca Facultăţii de Teologie

Imagini din oraş

Imagini vechi din Bistriţa

2011-09-30T16:00:00.012+03:00

Bistriţa - Str. Regina Maria

Bistriţa - Gimnaziul

Bistriţa - Scoala medie de stat de băieţi

Bistriţa - Strada Spitalului

Bistriţa - Vedere

Bistriţa - Piaţa

Bistriţa - Biserica românească

Bistriţa - Vedere

Bistriţa - Vedere, 1911

Bistriţa - Vedere generală

Bistriţa - Vedere

Bistriţa - Vedere, 1913

Bistriţa - Vedere, 1898

Bistriţa - Sec. al XVIII-lea

Surse: okazii.ro, delcampe.net

Dacă e marţi, e Belgia - Bruxelles (Brussel)

2011-09-27T09:00:00.009+03:00

Bruxelles (Brussel)

Grand-Place (Grote Markt)

Grand-Place (Grote Markt)

Parc du Cinquantenaire (Jubelpark)

Catedrala Saints Michel et Gudule

Parcul Laeken, Turnul Japonez

Parcul Laeken, Pavilionul chinezesc

Parcul Laeken, poarta spre Turnul japonez

Atomium

Duminici olandeze - Amsterdam

2011-09-25T12:00:00.009+03:00

Amsterdam, într-o vară...

Rijksmuseum

Turnul Jacques le Fou

Niewemarkt, noaptea

Imagini din oraş

Cartierul Roşu

Biciclete

Urinoir

Stadion Ajax

Dacă e marţi, e Belgia - Bruges (Brugge)

2011-09-20T09:00:00.012+03:00

Bruges (Brugge) este un oraş flamand, situat (cum altfel?) în Flandra, mai precis în Flandra de Vest, a cărei capitala şi este. Centrul vechi este inclus în patrimoniul UNESCO.

Imagini vechi din Arad

2011-09-16T16:00:00.009+03:00

Arad - Gara

Arad - Palatul Cultural, 1926

Arad - Vedere, 1927

Arad - Vedere, 1923

Arad - Monumentul Martirilor, 1918

Arad - Hotel Central, 1924

Arad - Bulevardele Regele Ferdinand si Regina Maria

Arad - Bulevardul Regele Ferdinand si Parcul orasenesc, 1924

Arad -Vedere generala

Arad - Centru, 1911

Arad - 1920

Arad - Piata Primariei, 1914

Arad - Poarta orasului, 1912

Arad - Vedere

Arad - Bulevardul Regina Maria, 1926

Sursa: okazii.ro

Dacă e marţi, e Belgia - Binche

2011-09-13T09:00:00.008+03:00

Binche este un orăşel francofon din Valonia, reşedinţă a Mariei a Austriei (1505-1558), sora lui Carol Quintul.

Oraşul

Gara

Saint-Ursmer (sec. XV-XVII)

Cetatea medievală

Alte biserici şi cetăţi fortificate din Transilvania

2011-09-09T07:32:00.016+03:00

Bălcaciu, localitate situată în judeţul Alba, comuna Jidvei.

Biserica săsească fortificată (evanghelică-lutherană), construită în secolul al XIV-lea, cînd a fost realizat şi sistemul de apărare prevăzut cu două incinte întărite cu turnuri. Turnul-clopotniţă a fost construit în secolul al XIX-lea.

Cheia este, ca în cazul majorităţii bisericilor şi cetăţilor fortificate din Transilvania, la cineva din sat; dacă aveţi timp, merită aşteptarea! Noi n-am avut timp de data asta, aşa că am aruncat doar o privire la exterior.

Bazna, localitate din nord-vestul judeţului Sibiu, în Podişul Tîrnavelor.Cetate ţărănească din secolul al XV-lea, cu biserică în incintă.

Si aici, cheia este la cineva din sat. Numărul de telefon este afişat la intrare, domnul vine în 15-20 de minute. N-am aşteptat, mai aveam multe de văzut! Poate data viitoare…

Cetatea de Baltă, sat în judeţul Alba.Castelul Bethlen-Haller, construit în stilul Renaşterii franceze din secolul al XVII-lea (1615-1624), reproduce corpul central al castelului Chambord din Franţa. Poartă în stil baroc, adăugată ulterior (1769-1773).Este cu circuit închis (probabil hotel-restaurant), nu se vizitează.

Dârlos, sat în judeţul Sibiu.Biserica Evanghelică-Lutherană, arhitectură gotică tîrzie (secolul al XVI-lea), fără turn. Fortificaţie dispărută în zilele noastre. Se pare, totuşi, că la începutul secolului al XX-lea se păstra încă o parte a incintei.Cheia este la cineva din sat, n-am aşteptat.

Richiş, sat în partea de nord a judeţului Sibiu, în Podişul Tîrnavelor, comuna Biertan.

Basilică gotică veche de peste 500 de ani. Intrarea se face pe sub un turn-poartă-clopotniţă. Zidurile vechii cetăţi nu mai sînt în picioare în întregime.

Cheia e la cineva din sat, n-am aşteptat.

La Richiş am ajuns de la Aţel, pe un drum de ţară nepietruit şi nesemnalizat, care se desparţea la fiecare 200-300 m în 3-4. Am mers din groapă în groapă, cu inima tremurînd şi cu gîndul că toate drumurile duc la Richiş. Ceea ce e, probabil, adevărat :) Există şi un alt drum, care însă ocoleşte 15-20km, aşa că noi am făcut offroad… ceea ce NU vă recomandăm şi dumneavoastră.

Şona, localitate în judeţul Alba.Biserica evanghelică fortificată din satul Şona, construcţie din secolul al XVI-lea.

Cheia e la cineva din sat, n-am aşteptat.

Vom reveni cu siguranţă!

Șaroș pe Târnave

2011-09-07T12:14:00.003+03:00

Saroş pe Târnave, localitate în judeţul Sibiu.

Biserica fortificată este construită în prima jumătate a secolului al XIV-lea şi este distrusă (de turci) şi reconstruită în secolul al XV-lea. Zidul împrejumuitor, cu 5 turnuri de apărare, este construit spre sfîrşitul secolului al XV-lea (lucrări începute în 1483). Turnul bisericii este construit la începutul secolului al XVI-lea, iar ceasul este montat în secolul al XVII-lea. Biserica este renovată de mai multe ori, în secolul al XVIII-lea şi începutul secolulul al XIX-lea, pentru ca în 1966 să aibă loc reparaţii la acoperiş şi instalaţia electrică, afectate de un fulger.

La Saroş locuieşte o familie în incinta bisericii fortificate, deci sînt şanse foarte mari să poată fi vizitată cam oricînd.

Mai multe informaţii aici.

Sânmiclăuș

2011-09-06T16:03:00.010+03:00

Sânmiclăuş, sat din judeţul Alba, comuna Sona.

Conacul Alexius şi Georgius Bethlen, construit în secolul al XVII-lea (1668-1683), reprezentativ pentru Renaşterea tîrzie din Transilvania. Are un plan patrulater, dezvoltat pe două nivele.

Conacul este în curtea unui fel de CAP / IAS. Se vizitează pe cont propriu, adică nu există bilete sau program de vizită. Din păcate, este destul de deteriorat, dar pare o construcţie solidă, care ar putea fi renovată. Se zvoneşte că va fi trecut în grija celor ce au luat şi Castelul Bethlen-Haller de la Cetatea de Baltă, caz în care, cel mai probabil, va deveni cu circuit închis. Nici nu ştiu cum e mai bine: renovat dar de nevizitat, sau dărăpănat şi vizitabil (dar în mod evident nevizitat de prea mulţi)?

Mai multe informaţii aici.

Faţada vestică

Faţada estică

Faţada sudică, loggia dublă

Uşă pe faţada nordică

Fereastră pe faţada vestică

Interior

Fereastră pe faţada vestică

Uşă interioară

Copșa Mare

2011-09-05T08:38:00.004+03:00

Copşa Mare, sat în nordul judeţului Sibiu, în Podişul Tîrnavelor. Face parte din comuna Biertan.

Biserica fortificată a suferit numeroase transformări de-a lungul timpului. Zidul de apărare a fost ridicat la începutul secolului al XVI-lea.

In prezent, era în renovare pe exterior. In incinta bisericii locuieşte cineva, aşa că se poate vizita cam oricînd. Se poate urca şi în turnul bisericii.

Mai multe informaţii aici.

Turnul bisericii

Uşa de intrare în biserică

O parte din zidul fortificat

Interiorul bisericii şi altarul

Ceas în turn

Clopot în turn

Vedere din turn spre sat

Brateiu

2011-09-03T07:27:00.004+03:00

Brateiu, sat în nordul judeţului Sibiu, în Podişul Tîrnavelor.

Biserica evanghelică a fost construită în perioada goticului matur. Are trei nave şi o clopotniţă. Altarul datează din secolul al XVI-lea. Zidul de incintă mai păstrează contraforţii, care îl sprijină la intervale regulate.

Cheia este la o vecină, tanti Rose. Se poate vizita cam oricînd.

Mai multe informaţii aici.

Biertan

2011-09-02T08:06:00.011+03:00

Biertan, judeţul Sibiu.

Biserica şi centura de fortificaţii, amplasate pe un deal. Biserica, ridicată între 1490 şi 1520, în stil gotic tîrziu, este ultima din Transilvania construită în acest stil. Intrarea se face prin trei porţi: de vest, de nord şi de sud.

Fortificaţiile: Are 3 rînduri de ziduri, 6 turnuri şi 3 bastioane construite în diferite etape, începînd cu secolul al XIV-lea. Turnul “mausoleu” este amplasat la nord-est şi are la parter un mausoleu ce adăposteşte mormintele prelaţilor bisericii.

Turnul catolicilor, situat pe latura sudică, a adăpostit capela rezervată catolicilor nereformaţi.

În bastionul estic se afla “carcera”, în care erau închişi soţii timp de 2 săptămîni, dacă se hotărau să divorţeze, comunitatea punîndu-le la dispoziţie un singur pat, o singură farfurie, o singură cană.

În sud-vest se afla Turnul Slăninilor.

În nord-vest se afla Turnul Inchisorii, care însă a fost demolat în 1840 pentru a se construi o şcoală.

În secolul al XVI-lea s-a ridicat cea de-a treia centură de ziduri, pe laturile de est, vest şi sud ale cetăţii. Aici au fost constrite Turnul de poartă, pe latura sudică şi Turnul Tesătorilor pe partea vestică.

Accesul în interiorul cetăţii se face printr-o scară acoperită, lungă de 100m.

Din 1993, biserica-cetate este inclusă în patrimoniul UNESCO.

Mai multe informaţii aici.

Biserica şi turnurile

Uşi de intrare în biserică

Mausoleul

Vederi din Turnul-Mausoleu

Poarta de acces în Cetate

Fortificaţii

Băgaciu

2011-09-01T10:38:00.003+03:00

Băgaciu, sat în judeţul Mureş.
Biserica fortificată, construită la începutul secolului al XV-lea, cu piatră adusă din munţii Cibinului. Construită în stilul gotic matur, biserica păstrează fragmente de picturi murale.
Intrarea se face pe o poartă de lîngă biserică, printr-o curte ce pare locuită (cheia este, probabil, la locuitorii curţii, numai că noi nu i-am găsit acasă). Am vizitat doar curtea.
Mai multe informaţii aici.

Aţel

2011-08-31T07:39:00.007+03:00

Aţel, localitate în nordul judeţului Sibiu, în Podişul Târnavelor.
Biserica Evanghelică-Lutherană, construită în jurul anului 1380. In 1460, a fost ridicat un zid oval în jurul bisericii, fortificarea propriu-zisă, cu turnuri, făcîndu-se ulterior.
Cheia este la cineva din sat, am văzut doar exteriorul.
Mai multe informaţii aici.

Mediaş

2011-08-30T08:14:00.006+03:00

Biserica Evanghelică Sf. Margareta şi Turnul Clopotelor

Turnul Funarilor

Turnul Clopotelor

Turnul Steingasser

Turnul Forkesch

Turnul Aurarilor

Fragmente din zidurile Cetăţii

Liceul „Stephan Ludwig Roth"

Case

Mai multe fotografii aici.

Sibiu

2011-08-29T12:01:00.007+03:00

Zi călduroasă de vară în Sibiul de care mi-era dor, alături de prieteni de care o să-mi fie şi mai dor :)

Piaţa Mare

Piaţa Mică şi Turnul Sfatului

Turnul Cetăţii

Catedrala Ortodoxă

Indemnizaţie concediu creştere copil

2011-06-08T11:10:00.002+03:00

Am chef de-un post atipic. De fapt, nici măcar n-am chef, da’ TREBUIE să-l scriu. Trebuie să spun cuiva, că altfel mă apucă toţi nervii din lume, mă dau cu capul de pereţi sau pun o bombă prin instituţiile onor statului român… ceea ce nu ne dorim, nu?!

Este vorba despre cum se obţine indemnizaţia de creştere copil în România. Ştiţi, România, ţara aia în (continuă) scădere demografică, în care cică nu-s şi nici n-or să fie bani de pensii pentru că nu mai are cine să le plătească, pen’că nu mai E, dom’le, contribuabili, că dacă nu mai face lumea copii…

Ca să obţii indemnizaţia de creştere copil (trecînd peste reducerile care s-au făcut în ultimul an la capitolul ăsta, deşi contribuţia noastră la sistemul de sănătate nu s-a modificat), tre’ să te duci la Primăria de care aparţii cu următoarele documente (care n-au mai fost actualizate pe net, de cînd cu modificarea de la 1 ianuarie 2011, că de ce să fie? Vorba funcţionarei de la Primărie: “Noi de ce mai sîntem aici? Veniţi, dom’le, şi staţi la coadă special, o dată pentru formulare şi după aia de vreo 15 ori ca să le depuneţi, de ce să le luaţi de pe net?”):

- cerere tip (nici asta nu se găseşte pe net decît în varianta veche, cît să te bucuri că o ai şi să te duci degeaba pînă la Primărie)

- certificat de naştere copil (copie + original)

- livret de familie (copie şi original)

- carte de identitate părinţi (copie şi original)

- adeverinţă de la locul de muncă din care să reiasă salariul net pe ultimele 11 luni anterioare naşterii copilului + luna naşterii, deci 12 luni în total, nr de zile lucrate, nr de zile de concediu medical, nr de zile de concediu de odihnă, nr de absenţe nemotivate – ca la şcoală!!!) şi încă nişte chestii care se mai regăsesc şi prin următoarele acte cerute, da’ asta e altă poveste (perioada celor 126 de zile de concediu de sarcină şi lăuzie, data începerii concediului de creştere copil etc) – şi aici, surpriză!, e un formular-tip, care NU se găseşte pe net… şi nu cumva să te duci cu ceva care conţine datele cerute, dar nu arată la fel!!! Nu, dom’le, tre’ sa fie formularu’ ăla, ce mai contează că nici nu se înţelege bine ce scrie pe el, de la atîta fotocopiat… Şi mai vesel e că eu am lucrat în 2 locuri în aceste 12 luni, aşa că alergătura a fost dublă :)

- decizie de la locul de muncă cum că ţi se suspendă contractul de muncă pe perioada creşterii copilului (Deşi cică de la 1 ianuarie 2011 nu se mai dau astfel de decizii, la Primărie îţi trebuie, aşa că tre’ să te rogi şi la serviciu, să-ţi dea!!! Citez aproximativ din vorbele funcţionarei de la Primărie: “Nu mai sunt valabile la ITM, că nu mai sînt cărţi de muncă, de-aia poate nu se mai dau, dar se dau, dovadă că v-a dat!”)

- extras de cont cu ştampila băncii, dacă vrei să-ţi fie viraţi banii pe card

- alte acte, adeverinţe, certificate medicale etc, dacă ai făcut cumva greşeala să te încadrezi în cazuri speciale (copil cu handicap etc)

- DESIGUR, dosar cu şină cartonat!

Evident, toate astea sînt verificate în felul următor: stai la coadă la ghişeu, ajungi în faţa unei acrituri, care se uită în ordine la acte, pînă ce găseşte prima neregulă… moment în care îţi trînteşte dosarul în braţe: “Nu e bun!”, fără să se mai uite şi la restul documentelor… Aşa că şi a doua, şi a treia, şi a cincea oară cînd te duci poţi să auzi: “Nu e bine!”, că doar ai un soţ care a întîrziat deja de 156 de ori la serviciu ca să umble după toate actele tale, de ce să nu mai întîrzie încă de 37 de ori? Poate îl dau afară şi se angajează apoi prin vreo instituţie de-asta, că aici nu contează dacă întîrzii! Aaaa, pardon, sînt blocate posturile!

Da, şi dacă îndrăzneşte cumva să facă scandal, să ceară să i se rezolve problemele… I se spune că, de fapt, trebuia să vină doamna, aşa că mai uşor cu scandalu’, că ele sînt chiar înţelegătoare, îl primesc chiar şi fără împuternicire de la notar!

Acestea fiind zise, ţin să mai spun că, deşi pe net scrie că ar fi program şi sîmbăta, la Primăria sectorului 5 unde cu onor contribui, program de lucru cu publicul este: L-Mi 9-13, J 12-16. Atît! Adică, evident, este IMPOSIBIL să nu întîrzii sau să nu pleci de la serviciu ca să ajungi să depui dosarul.

Şi să ştiţi că, în general, sîntem genu’ care înţelege cum se completează un formular, la Poliţie am fost o singură dată cu actele pentru cartea de identitate, deşi şi pe acolo erau unii care veneau a 15-a oară…

Cum s-ar zice: faceţi copii, să aibă cine să le plătească salariile bugetarilor! Şi apropo, nu vorbesc despre bugetari în general, ci despre o anumită categorie… Am fost profesoară 8 ani, deci bugetară. Dar n-am făcut niciodată mizerii, doar aşa, pentru că pot. Sau cel puţin aşa sper. Şi da, copiii îi faci pentru sufletul tău, nu pentru a obţine nişte bani de la stat (eu cel puţin de-asta i-am făcut, pentru că mi i-au dorit!), dar, din păcate, nu poţi să trăieşti cu aer…

Doar că aşa îţi vine să-ţi bagi picioarele în ea de ţară, să-ţi bagi graniţa în raniţă, vorba cîntecului, şi să te duci… să plăteşti impozite şi contribuţii prin nişte ţări în care toate astea se rezolvă civilizat…

Islaz, aprilie 2011

2011-05-03T07:36:00.001+03:00

Cetatea Turris

2011-02-28T15:56:00.005+02:00

Total dezlînat şi din nişte vremuri mai primăvăratice, mai punem nişte poze din Turnu. De data asta, cu (ce a mai rămas din) Cetatea Turris.

Imagini din Turnu Măgurele (III)

2011-02-14T09:51:00.009+02:00

Mai vechi sau mai noi :)

Catedrala Sf. Haralambie

Casa Aneta Constantinescu

Case de pe str. Nicolae Bălcescu

Pozele de mai sus au apărut şi pe site-ul prieten www.monumenteromania.ro.